Morrowind - PC

Aberatie pe post de intro

Dupa primele 5 minute de jucat Morrowind mi-ar fi trebuit vreo doua palme sanatoase pentru a fi adus inapoi la realitate. Plus niste super glue pentru o reatasare de mandibula dupa atatea “Aaaaaa”, “Uuuuuu”, “Wow” si “Ba, esti copac” scoase din super entuziasmata-mi persoana. Palme insa nu am primit, super glue nu mi-a adus nimeni, asa ca, momentan cel putin, sunt suspendat undeva intre lustra din sufragerie si cablul de retea incercand de zor sa imi aduc aminte cand am mancat ultima oara. Dar cum trebuie sa scriu ceva cat de cat coerent, voi incerca sa aterizez undeva printre sticlele de Cola goale, imprastiate uniform in jurul biroului si sa incep. Cu ce ?. Pai cu inceputul, binenteles.

Putina istorie

Cum ii sade bine oricarui RPG, istoria pe care se bazeaza scenariul din Morrowind a fost pusa la punct atat in Dagerfall, (gloriosul predecesor al jocului analizat acum) cat si in Arena, ambele facand parte din trilogia Elder Scrolls. Povestea este foarte lunga si foarte frumoasa, insa as umple vreo 3 topuri de coli A4 daca m-as apuca sa vi-o povestesc acum. Va voi spune doar ca Dagerfall este inca considerat de multi drept cel mai bun RPG facut vreodata, nedepasit din punct de vedere al vastitatii si al complexitatii de nici un alt joc creat pana in momentul de fata.

Jocul era atat de vast (peste 16.000 de locatii diferite de vizitat) incat numai ideea ca il poti termina in mai putin de 6 luni parea stupida. Cu un astfel de “varf de munte” de escaladat, meseriasii de la Bethesda Softworks s-au pus pe treaba si, dupa un numar marisor de ani, a aparut Morrowind, un joc cum de mult nu am mai vazut.

Tehnicul

Cuvantul de ordine in Morrowind este “libertate”. Ai la dispozitie o insula imensa de explorat, o gramada de locatii de vizitat (peste 300), cateva mii de NPC-uri, o varietate debusolanta de skilluri, perkuri si clase de ales in momentul crearii personajului, tone de vraji, arme, combinatii intre ele, questuri cat cuprinde si…..si multe altele. Tocmai din acest punct de vedere, este destul de greu sa realizezi un review care sa acopere exaustiv toate aspectele si chichitele acestui exceptional joc.

In cele peste 180 de ore de joc puse in raboj pana acum am incercat sa experimentez cat mai multe “abordari” ale lumii ce mi s-a pus in fata, deci am pretentia ca mi-am facut cat de cat temele inainte de a ma apuca de acest text. Daca tu, cititorule, ai gasit ceva ce mie mi-a scapat, ceva care ar fi influentat in bine (sau in rau) nota finala a acestui joc, iertare.

Bun, acestea fiind spuse, sa disecam.
Te-ai nascut sub un anume semn astral, nu ai nume, si te trezesti pe o corabie de puscariasi ce tocmai acosteaza in micul port Seyda Neen, in sud-vestul Morrowind-ului. Un gardian intr-o armura impresionanta te informeaza ca esti liber si, dupa originalul segment dedicat crearii personajului, aventura poate incepe. Dupa alegerea numelui si a rasei (ai 10 rase la dispozitie, fiecare cu plusurile si minusurile ei), te trezesti intr-o incapere, fata in fata cu un mosneag care, sub pretextul completarii dosarului personal, iti tranteste in fata o fereastra dedicata skillurilor tocmai buna sa te bage in ceata daca nu ai mai jucat vreo parte a seriei. Exista trei modalitati de completare a formularului.

Prima dintre ele este mai mult sau mai putin automata, personajul fiind creat de calculator in urma unei serii de intrebari destul de incalcite. Daca va aduceti aminte, sistemul este similar cu cel din Jagged Alliance 2. Impreuna cu cea de-a doua varianta, asemanatoare cu prima, insa mai putin rigida din punct de vedere al alegerilor ce pot fi facute, partea automata de creare a personajului ia sfarsit. Desi sistemul este interesant, rezultatul final nu se compara cu ce poti obtine cu a treia varianta, unde poti completa “formularul” cum te taie capul. Sistemul clasic de clase de pesonaje, unde stiai din start cam ce trebuie pus si unde pentru a obtine un fighter bazat, sau un mag devastator este complet dat peste cap aici. Astfel, desi ca orientare generala ai dori sa scoti un fighter, poti aloca lejer si un skill de lockpick sau speechcraft personajului, precum si ceva cunostinte magice, dezvoltarea ulterioara a alter-ego-ului evoluand in consecinta. Skillurile avanseaza cu cat sunt folosite mai mult. Cu cat folosesti mai mult sabiile in joc, cu atat iti va evolua skillul de long blade sau, in aceeasi masura, in functie de cate cufere si usi vei descuia, skillul de lockpicking va ajunge si el, incet incet, aproape de valoarea maxima, si anume 100. In momentul in care un skill ajunge la aceasta cifra de 100, esti informat ca ai evoluat cu un punct, punct adaugat la dezvoltarea generala a personajului.

Cand vei fi dezvoltat un numar de 10 skilluri (nu conteaza care, poate fi unul singur de mai multe ori), te vei trezi cu fereastra de level up in fata. Doar aici poti aloca puncte la clasicele Strength, dexterity sau intelligence, valoarea lor intitiala fiind determintata de ce skilluri ai ales la inceputul jocului. Alegerea skillurilor este importanta.

Astfel, alegerea “athletics” la capitolul major skills te va ajuta enorm, dat fiind ca mai tot jocul alergi dintr-un colt intr-altul al hartii. Cu cat avansezi mai repede in skilluri, cu atat vei obtine level up-ul mai devreme. Sistemul este un pic “diferit”, insa este usor de invatat si, dupa cateva incercari, eventualele confuzii vor disparea. La final, iti poti alege si “zodia”, care iti ofera diferite plusuri la anumite stats-uri.

Revenind, incepi jocul pe o corabie. Ei bine, in momentul in care am deshis bocaportul si am iesit pe punte, am ramas cu gura cascata. Grafica acestui joc este uimitoare, ca sa folosesc un eufemism. Este foarte greu de explicat, insa sentimentul transpunerii intr-o alta lume, virtuala din pacate, este atat de real aici incat iti da fiori. Totul arata incredibil de bine. Apa (pentru norocosii care poseda o placa video ce suporta pixel-shadere) este mai reala ca in realitate. Cerul, impreuna cu norii care se misca in timp real, obtureaza soarele si proiecteaza umbre pe pamant in acelasi timp real este uimitor. Atentia pentru detaliu te lasa cu gura cascata efectiv. Totul este curb, ingrijit si incantator. Adio oraselor alcatuite din linii drepte, unde casele erau niste patrate (mai mult sau mai putin) cu un acoperis cat se poate de triunghiular.

In Morrowind, totul este perfect natural, potrivit si integrat in peisaj. Cu cat avansezi mai mult in joc, cu atat ai mai multe motive de a ramane cu gura cascata.

M-am trezit de multe ori holbandu-ma minute intregi la peisaj; exista zone special gandite (zic eu) sa te impresioneze, de dai in balbaiala incercand sa explici unui prieten care zambeste compatimitor cum arata un rasarit de soare in Sadrith Mora, sau cat de bestiale sunt furtunile de nisip din Ald Ruhn. Sau cum bajbaiam printr-o ceata sa o tai cu cutitul incercand sa gasesc un templu ascuns in spatele unor copaci, templu al carui design interior de lasa fara rasuflare… Mai mult decat atat, producatorii au incorporat in joc o gramada de detalii care de cele mai multe ori nu le observi, nu pentru ca nu sunt evidente, ci pentru ca nici intr-o mie de ani nu ti-ar fi trecut prin cap ca ai putea gasi asa ceva intr-un joc. Va spuneam mai sus ca iti poti alege zodia. Am ramas perplex cand am observat ca zodiile (desenate foarte frumos in tabelele de creare ale personajului) sunt prezente pe cer in toata splendoarea lor. Nebunie curata, ce sanse ai sa vezi asa ceva (si eu am aflat de pe un alt forum acest “mic detaliu”), in conditiile in care nici nu te uiti atat de atent in sus, iar cerul este mai tot timpul “circulat” de nori ?. Ca sa nu mai zic de cele doua luni… Exista evident si un ciclu noapte zi, realizat magistral. Rolul nu este doar estetic, tasta cu care iti odihnesti personajul fiind folosita de nenumarate ori in joc.

Grafica din Morrowind a fost creata “de mana”, fara a se folosi automatisme, asezari tip si formule aleatoare de plasare a diferitelor obiecte in peisaj. Acest lucru se simte, si nu exista particica a jocului care sa nu reprezinta o mica opera de arta virtuala, tocmai buna de pus intr-un screenshot. As vrea sa vad cine va mai avea curajul sa spuna ca grafica nu conteaza intr-un RPG dupa ce a jucat Morrowind. Sunetul este de asemenea excelent. Beneficiind de toate avantajele tehnologiei actuale, imersiunea in joc este perfecta. Din pacate, sunetul este deosebit de pretentios, caci iata, am gasit in sfarsit un joc care sa nu se inteleaga de nici o culoare cu placile de sunet incorporate, gen AC 97 sau C-Media. Ghinionul posesorilor. Muzica, compusa de Jeremy Soule, este fara indoiala incantatoare, potrivindu-se perfect in atmosfera, reusind chiar sa iti dea fiori din cand in cand. Piesele sunt destul de putine la numar, insa calitatea lor compenseaza pe deplin acest mic minus.
Festivalul grafico-sonor descris mai sus necesita insa un calculator nu puternic, ci foarte puternic.

Nu stiu cata lume a primit cadou de la NASA vreun uber-mega-kick ass-PC necesar rularii decente a Morrowindului insa, va asigur ca fara 2 ghz in procesor si ceva peste Geforce 3 (da, PESTE), jocul nu va fi fluid 100%. Ca sa nu mai zic de cei 512 mega de ram si placa de sunet cu ceva 3D in ea. Pe langa cerintele monstruoase de sistem, Morrowind mai este cadorisit si cu niste mici bube de fabricatie ce il fac sa ruleze mai prost decat ar trebui, asta in situatiile in care nu crapa direct in desktop. Problema majora a crashurilor vine, se pare, de la placile de sunet mai slabe, pentru care Morrowind nu a fost optimizat mai deloc. Cat despre degradarile de perfomanta absolut jenante, vina o poarta mai multi factori, dintre care nu voi mentiona decat sistemul de protectie al cd-ului, si anume minunatul SafeDisc. Este efectiv hilar sa citesti posturi pe varii forumuri ale unor diversi indivizi care urla ca jocul merge la 15 frameuri pe secunda, in conditiile in care oamenii au scris in semnatura P4 la 2Ghz, Geforce 4 Ti 4600 si 512 mega DDRam….

Din fericire, jocul este scalabil. De baza este bara ce seteaza “field of view-ul”. Mai pe romaneste, pui bara la jumatate, vezi jumatate din peisaj, mai scoti si umbrele si accelerarea audio si jocul devine in sfarsit semi jucabil, chiar si pe calculatorare mai slabe, cum ar fi al meu. Din fericire insa, jocul este atat de minunat, incat nu simti amaraciunea celor 15 frameuri pe secunda.

Gameplay

Aici problema se incurca. Ma voi referi pe cat voi putea la anumite aspecte ale jocului universal valabile indiferent de personajul creat si de alegerile facute de jucator, plus varii constatari facute cu cele 4 personaje cu care am jucat pana acum. Repet, jocul este mult prea vast pentru a fi acoperit exaustiv, deci exista toate sansele sa imi fi scapat cate ceva.

Perspectiva prin care privesti lumea ce te inconjoara este 1st person. Tadam !. Iata de ce framerate-ul este atat de important. Una este sa sa vezi personajul de sus si sa observi din timp ce se intampla, alta este insa situatia cand o intoarcere rapida la 180 de grade insotita de un sprint rapid pentru a scapa de cine stie ce monstrulec nervos este necesara, dar aproape imposibila din cauza sacadarii continue a jocului. Poti comuta perspectiva si in spatele personajului (Ultima 9 style) insa, spre deosebire de capodopera lui Lord British, third personul din Morrowind nu este prea grozav. In plus, animatiile un pic rigide ale personajelor sunt destul de iritante.

Pana acum, singura utilitate a acestei perpective este de a admira vreun set de armura proaspat achizitionat.

Interfata este realizata in stilul windowsian, cu ferestre aranjabile. Ai la dispozitie o fereastra cu statsurile personajului, una pentru inventar, insotita de clasicul paper doll si inca una pentru harta.

Toate trei sunt accesibile printr-un simplu right click si destul de simplu de utilizat. Singura problema apare in momentul in care in inventar se aduna prea multe artefacte si cautarea unuia singur devine dificila, desi exista optiuni de sortare a acestora in functie de categoria de care apartin. In ecranul principal de joc nu iti apar decat 3 mici barute, discret realizate, fiecare simbolizand sanatatea, mana si stamina personajului, plus alte cateva mici simboluri ce iti arata vraja selectata, eventualele bonusuri acumulate sau cine stie ce boala sau vraja primita de la vreun inamic binevoitor.

Cafteala efectiva este chiar meseriasa, dupa parerea mea. Armele de tip melee (sabii, topoare, ciocane) au patru moduri de atac, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor. De asemenea, fiecare arma face un damage diferit in functie de atacul selectat. In functie de cat de mult tii apasat butonul de atac, damageul va fi mai mare sau mai mic.

Arcurile sunt usor de folosit, nefiind nevoie de vreo precizare suplimentara. Sageata in arc, tinta, fire, si cam atat. Daca ratezi sau nu e alta problema. Un factor important in lupta este stamina. Stamina se consuma la efort, cum ar fi un sprint prelungit sau o cafteala ceva mai lunga. Cu cat bara de stamina este mai “low”, cu atat iti cresc sansele de a rata lovitura.

Magia. Varietatea vrajilor, potiunilor, scrollurilor si artefactelor magice din Morrowind este impresionanta. Mai mult de atat nu stiu ce sa va mai spun. Sunt ferm convins ca, pana acum, nu am reusit sa “vad” toate magiile prezente in joc, si chiar am depus ceva eforturi in acest sens. Absolut bestiala este ideea asamblarii vrajilor dupa cum vrei tu.

Daca te tine capatana (virtual vorbind, desigur) poti modifica (sau crea) o vraja dupa cum vrei tu. Ca un mic exemplu, se ia un scroll de heal si se modfica “puterea” acestuia. Cu cat magia este mai puternica, cu atat sansele de a o casta scad iar pretul se urca in tavan. Fanii Mama Omida vor fi si ei bucurosi caci, odata gasite ustensilele necesare (alambic, sprirtiera, 5 kilograme de cartofi si doua sticle de Cola goale) iti poti crea propriile potiuni, de regula mult mai bune decat ce gasesti prin magazine.

Pentru aceasta operatiune, pe langa instrumentele amintite mai devreme, va trebui sa culegi diverse plante, licheni sau alte minunatii din peisaj, sa le amesteci corect si sa vezi ce iese. Astfel, daca vei fi vreodata intrebat ce naiba faci cate 14, 15 ore in fata calculatorului, poti raspunde “culeg ciuperci, e vreo problema ?”. Iar cand producatorii au declarat ca “there are more mushrooms in this game than are weapons in other RPGs”, sa stiti ca nu au glumit.

Armele magice pot fi si ele modificate. Cu putin skill si ceva bani, iti poti face o sabie cu toate enchanturile posibile, sabie care odata folosita, despica tot. Procedeul este un pic mai complicat. Exista o vraja in joc, numita “soultrap”, cu care “prinzi” sufletele adversarilor doborati in lupta si le folosesti pentru diferite procedee magice, printre care si enchantul armelor.
Notiunea de “armura” din Morrowind deviaza un pic de la sensul clasic al termenului, prezent in majoritatea RPG-urilor de pe piata. Acest armor rating a generat confuzii in randul jucatorilor, unii dintre ei fiind chiar nedumeriti de norocul chior de a gasit vreo super armura foarte devreme in joc. Problema este ca degeaba gasesti super sapca originala de la mama ei cu armura 200 daca nu ai skillul de heavy armor suficient dezvoltat.

De unde si “neconcordanta” intre acel rating imens al armurii si valoarea efectiva a acesteia odata echipata pe personaj. Poti gasi astfel hoti, echipati in armuri usoare, cu un armor rating mult mai mare ca al tau, fighter bazat, cu full ebony armor pe tine, insa fara skillul corespunzator. In aceasi ordine de idei, este perfect posibil sa treci prin joc cu armor rating 0 caci, mag fiind, nu te echipezi decat cu haine normale (sunt o gramada de haine in purul sens al cuvantului in Morrowind) si niste eventuale robe magice care nu au nici o treaba cu protectia efectiva a personajului.
Dupa cum spuneam pe undeva, jocul este dotat cu un quest principal, foarte interesant, insa complet optional. Ca dovada, acest quest odata terminat, jocul nu ia sfarsit si iti poti continua aventura mai departe.

Practic, jocul nu este “terminabil”, in sensul filmului de final, credits si la revedere. Este recomandat astfel sa explorezi cat poti de mult inainte sa te apuci serios de questul principal caci, desi variatea este imensa iar numarul de questuri secundare posibile este urias, motivatia se pierde un pic odata cu “terminarea povestii”. Toate questurile, evenimentele majore si explicatiile primite in joc sunt stocate intr-un jurnal. Jurnalul asta este destul de greu de folosit, neexistand vreo modalitate de a gasi rapid informatia care te intereseaza. Astfel, trebuie cautata manual printre zecile de pagini adunate tocmai bucata care iti trebuie la momentul x. Exista i sortare a “topicurilor” in ordine alfabetica, insa nu functioneaza prea bine.

Ceva concluzii si editorul

Morrowind straluceste prin vastitatea lumii puse la dispozitie jucatorului. Te poti plimba numai pentru a admira peisajul, sau efectele meteorologice, sau traseul soarelui pe cer. Intotdeauna este ceva de vazut, si nu ai ocazia sa te plictisesti nicicum.

Poti fi cavalerul justitiar, sau poti fi intruchiparea raului (ca exemplu poti ajunge vampir, de unde jocul capata o turnura deosebit de sadica). Poti fi mag, sau poti fi luptator. Poti imbratisa umbrele, atacand numai pe la spate si jefuind fiecare casa intalnita in cale. Poti ajunge capetenia fiecarei factiuni majore din joc. Poti…. poti face absolut orice.

Este pentru prima oara cand o lume virtuala ajunge la un asemenea grad de complexitate, iar firul epic, personajele, grafica si sunetul se impletesc intr-o armonie desavarsita, distrugand fara drept de apel orice urma de concurenta in domeniu. Atentia pentru detaliu este aproape maniacala, aproape nimic din ceea ce faci neramanand fara consecinte. Lumea face misto de tine daca umbli dezbracat pe strada, garzile iti sar in ajutor cand ai probleme, poti intra la inchisoare, poti face contrabanda cu bauturi interzise si, la un moment dat, uiti ca te joci pe calculator si te apuci sa vorbesti de unul singur.

Conversatii de genul “pai bine ma, de ce nu ai luat bug-mobilul (niste gandaci uriasi ce fac legatura intre orase) pana in Vivec si dupa aia barca pana in Ebonheart ?. Pai am vrut sa explorez coltul ala de harta, stii tu care, ca am auzit niste zvonuri (exista si d-astea) referitoare la o carte folosita de magul Vasilica insusi, carte ce valoreaza peste 100.000 de golzi” ajung aproape normale. “Ai citit ba poeziile lui X ?. Nu, de unde dracu’ sa le citesc ?. Pai vezi ca le are un nobil din Ald’ Ruhn”.

Cata rabdare poti avea pentru a introduce carti, ce numara in total sute de pagini, intr-un joc ?. Cati oameni, procentual vorbind, stau sa le citeasca ?. Prea putini….
Aberatia poate continua, insa ma voi multumi sa mai amintesc doar de maria sa editorul, livrat si el cu jocul. Morrowind a fost realizat in totalitate cu acest editor, relativ incalcit, insa foarte folositor. Pe langa faptul ca poti modifica jocul in sine, prin adaugarea de locatii noi (iti poti face casa personala, de exemplu), arme sau armuri, fiecare parametru al jocului este modificabil, de ajungi sa te iei cu mainile de cap.
Nu ma indoiesc ca, in curand, vor aparea mod-uri suficient de valoroase pentru a putea fi jucate in paralel cu campania principala. Lipsa multiplayer-ului este suplinita aproape complet (daca mai era nevoie) de prezenta acestui editor.

Inainte de scor, dati-mi voie sa va amenint. Nu aveti voie sa ratati acest joc, indiferent de cerintele uriase de sistem. Foarte rar apar productii ca aceasta, menite sa revolutioneze lumea jocurilor intr-o asemenea masura. Pot spune cu mana pe inima ca Morrowind este cel mai bun RPG facut vreodata si, indiscutabil, printre cele mai valoroase jocuri singleplayer only prezente pe piata.

Score Description
98 Graphics
Nu ma voi aventura in declaratii de genul “cel mai aratos joc facut pana acum”, insa nici prea departe de acest calificativ nu este. Un incredibil spectacol vizual, beneficiind din plin de avantajele acceleratoarelor grafice de ultima generatie si, in acelasi timp, perfect din punct de vedere conceptual si stilistic.
95 Sound
Voci si efecte sonore bestiale, muzica iesita din comun. O adevarata delicatesa pe SB Live! sau altceva asemanator, o veritabila cacofonie omoratoare de fps-uri pe placi mai putin dotate.
98 Gameplay
Vrei nelinearitate, este. Nu o vrei, nici o problema, questul principal te asteapta. Poti face orice sau, in aceasi masura, te poti tine de drumul principal. Lupte antrenante, sistem de magie complex. Gameplay inovator si, in acelasi timp, clasic.
90 Resources
La modul cel mai serios, P4 2.0 Ghz sau AthlonXP echivalent, Geforce 4 sau Radeon 8500 pentru un joc perfect fluid intr-o rezolutie cat de cat decenta. Buguri destul de multe, posibile crashuri, blocari printre texturi si incetiniri inexplicabile ale jocului, indiferent de sistem. Puteti avea probleme, puteti avea noroc. Consider totusi ca, in afara de nesimtitele crashuri, numarul de buguri este chiar mic avand in vedere complexitatea jocului. Cerintele de sistem sunt justificabile, de unde si nota mare primita la aceasta categorie.

FINAL SCORE: 97

Happy Easter!!

Va doresc tuturor un Paste fericit alaturi de familie si cei dragi!

Si acum… va urez in mai multe limbi…

Language	Happy Easter
Afrikaans	Geseënde Paasfees
Albanian	Gëzuar Pashkët
Arabic (Modern Standard)	فِصْح سعيد
Armenian (Eastern)	Ուրախ Զատիկ (Urakh zatik)
Aromanian	Ti multsã-anji Pashtili! Hristolu-nye! - Dealihea cà-nye!
Basque	Ondo izan Bazko garaian
Bikol	Maogmang Pagkabuhay na Liwat ni Kristo
Breton	Pask Seder
Bulgarian	честит Великден (čestit Velikden)
Catalan	Bona Pasqua
Chamorro	Felis Pasgua
Chinese (Cantonese)	復活節快樂 (fuhkwuhtjit faailohk)
Chinese (Mandarin)	復活節快樂 [复活节快乐] (fùhuójié kuàilè)
Cornish	Pask Lowen
Croatian	Sretan Uskrs
Czech	Veselé Velikonoce
Danish	God påske
Dutch	Vrolijk Pasen, Zalige paasdagen, Zalig Pasen
Esperanto	Feliĉan Paskon
Estonian	Häid lihavõttepühi
Finnish	Hyvää Pääsiäistä / Onnellista pääsiäistä
French	Joyeuses Pâques
Friulian	Buine Pasche
Galician	Boas Pascuas
Georgian	გილოცავ(თ) აღდგომას (gilocʻav(tʻ) aġdgomas) ქრისტე აღდგა (kʻriste aġdga)
German	Frohe Ostern
German (Swiss)	schöni Oschtere
Greek	Καλὸ Πάσχα (Kaló Páskha) Χριστοζ Ανεστη (Khristoz Anēstē) Christ has risen Αλιθοζ Ανεστη (Alithoz Anēstē) truly he has risen - reply
Hawaiian	E ʻôlelo mâlie
Hebrew	(chag pascha same’ach) חג פסחא שמח
Hindi	शुभ ईस्टर (śubh īsṭar)
Hungarian	Kellemes Húsvéti Ünnepeket
Icelandic	Gleðilega páska
Indonesian	Selamat Paskah
Irish (Gaelic)	Cáisc Shona Dhuit/Dhaoibh, Beannachtaí na Cásca
Italian	Buona Pasqua
Japanese	イースターおめでとう (īsutā omedetō)
Jèrriais	Jouaiyeux Pâques
Korean	행복한 부활절이 되시길 (haengpoghan puhwarcheori toesikir)
Latin	Prospera Pascha sit
Latvian	Priecīgas Lieldienas
Lithuanian	Sveiki sulaukę velykų
Luxembourgish	Schéin Oustren
Macedonian	Среќен Велигден (Sreken Veligden) Христос воскресе (Hristos voskrese) Christ resurrected Вистина воскресе (Vistina voskrese) truly resurrected - reply
Maltese	L-Għid it-tajjeb
Manx	Caisht sonney dhyt
Marathi	शुभ ईस्टर (śubh īsṭar)
Norwegian	God påske
Occitan	Bonas Pascas
Persian	عيد پاک مبارک
Polish	Szczęśliwej Wielkanocy! Wesołych Świąt Wielkiej Nocy
Portuguese	Boa Páscoa, Páscoa Feliz, Feliz Páscoa
Punjabi	ਈਸਟਰ ਖੁਸ਼ਿਯਾੰਵਾਲਾ ਹੋਵੇ (īsṭar khuśyāṅvālā hove)
Romanian	Paşte Fericit
Russian	Христос воскресе (Xristos voskrese) Christ resurrected воистину воскресе (voistinu voskrese) truly resurrected - reply
Scottish Gaelic	A’ Chàisg sona
Serbian	Христос васкрсе (Hristos vaskrse) - Christ resurrected Ваистину васкрсе (Vaistina vaskrse) - truly resurrected (reply)
Sicilian	Bona Pasqua
Slovak	Milostiplné prežitie Veľkonočných sviatkov
Slovenian	Vesele velikonočne praznike
Spanish	¡Felices Pascuas!
Swahili	Heri kwa sikukuu ya Pasaka
Swedish	Glad Påsk
Tagalog	Maligayang pasko ng pagkabuhay
Thai	สุขสันต์วันอีสเตอร์ (Suk-sənt-wən īs-toer)
Tigrinya	ርሑስ ብዓል ፈሲካ (ይግበረልካ) (rHus bˋal fesika (ygberelka))
Turkish	Paskalya bayramınız kutlu olsun (Note: most Turkish people are Muslims and do not celebrate Easter)
Ukrainian	З Великодніми святами (Z Velykodnimy svjatamy)
Urdu	(eid mubarak) عید مبارک
Vietnamese	Chúc Mừng Phục Sinh
Volapük	Lesustanazäli yofik
Welsh	Pasg Hapus
Yoruba	Eku odun ajinde
Zulu	IPhasika elijabulayo / IPhasika elithokozayo

Need For Speed Carbon - PC

• PLUSURI
• Douã moduri interesante în multiplayer
• Sistem de punctaj online bine venit dar totuşi limitat
• Un numãr mare de maşini disponibile
• Numãr mare de componente
• Introducerea maşinilor de tip muscle

• MINUSURI
• Poveste slabã
• Single-player gameplay mult prea repetitiv
• Performanţã a engine-ului slabã
• Voice-acting slab
• Autosculpt interesant dar limitat
• Oraşul destul de mic
• Nu existã ciclu zi/noapte şi nici efecte meteo

De-a lungul timpului, seria Need for Speed a trecut prin câteva etape importante. La început nu conta decât viteza, apoi a venit Porsche şi atenţia s-a îndreptat mai mult spre maşini şi plãcerea conducerii acestor bestii prin peisaje extraordinare. A urmat vânãtoarea cu poliţişti şi trecerea seriei în underground, totul culminând cu Most Wanted. Acum, mania tuning-ului pentru maşini i-a cuprins şi mai mult pe cei de la Electronic Arts aşa cã Need for Speed Carbon vine sã ne impresioneze cu sistemul sãu îmbunãtãţit de tuning - intitulat Autosculpt - şi câteva surprize în modul multiplayer.

Personal am impresia cã NFS Carbon combinã cele mai bune elemente din titlurile precedente ale seriei. Pentru început, avem acum şi maşini exotice sau prototipuri, pe care bineînţeles cã le putem îmbunãtãţi ca şi pe restul. Maşinile “muscle” sunt şi ele prezente în joc şi cu toate cã sunt mai dificil de condus sunt o prezenţã plãcutã. Astfel, avem trei clase de maşini cu care putem concura - muscle, exotic, tuner - fiecare cu 3 tier-uri şi o mulţime de bolizi din care putem alege. Apoi avem partea de tuning care a fost îmbunãtãţitã prin introducerea modului Autosculpt. O sã intru un pic mai târziu în detalii. Modul Career probabil cã va dezamãgi pe mulţi dintre voi, din cauza lungimii sale reduse şi a numãrului limitat de tipuri de curse, dar când ajungeţi în multiplayer veţi descoperi douã noi moduri de joc ce includ şi poliţia, aceasta fiind de fapt şi partea cea mai fun a jocului. Practic, nu voi analiza decât aceste trei elemente dupã care voi trage concluziile de rigoare.

Modul single-player. Parcã niciodatã n-a fost atât de scurt. Pentru început trebuie sã alegeţi unul dintre cele trei tipuri de maşini disponibile - tuner, exotic sau muscle. Existã şi un oraş, bineînţeles, împãrţit în patru zone, fiecare aparţinând unui anumit grup. Fiecare sector al oraşului este împãrţit la rândul sãu în zone pe care trebuie sã le cuceriţi concurând împotriva celor care controleazã zona respectivã. Aceste zone au trei curse, fiecare cursã reprezentând un mod diferit de joc, iar dupã ce câştigaţi douã dintre ele, zonã respectivã va intra sub controlul vostru. Dupã ce cuceriţi toate aceste zone veţi avea acces la o cursã împotriva boss-ului din sectorul respectiv. Dupã ce câştigaţi şi aceastã cursã, veţi controla întreg sectorul. Aţi ameţit? Eu da.

Foarte interesant însã este faptul cã puteţi participa la aceste curse direct din World Map, indiferent de zona în care se desfãşoarã, aşa cã puteţi alege singuri ordinea în care sã vã înfruntaţi adversarii. Important de reţinut este cã trebuie sã controlaţi cât mai multe zone pentru a avea acces la cât mai multe pãrţi pentru maşina voastrã, asta pentru cã fiecare cursã câştigatã vã va debloca câte ceva. Aşadar, fiţi atenţi la mesajele de pe ecran. Povestea principalã nu e cine ştie ce, dar în comparaţie cu cea din Most Wanted, e o operã de artã. Acum veţi vedea mult mai multe cut-scene-uri, deşi majoritatea vã vor încuraja sã vã întoarceţi la mãmica, sã abandonaţi, sã vã lãsaţi de curse şi aşa mai departe. De altfel, exceptându-l pe Darius, restul actorilor sunt sub medie, aşa cã nu are rost sã urmãriţi povestea jocului. Tot ce conteazã e sã controlaţi tot oraşul şi sã deblocaţi cât mai multe maşini şi componente pentru ele.

Tuning-ul şi componentele. Aici lucrurile devin mai interesante. Sau cel puţin aşa am crezut la început. Deblocarea noilor componente şi modificarea lor cu ajutorul funcţiei Autosculpt este obiectivul principal, însã veţi descoperi destul de curând cã acest aspect este influenţat uneori de membrii echipei voastre. Acesta este un alt element nou adus seriei, ideea fiind cã veţi avea o echipã pe parcursul jocului, însã doar câte unul dintre membri este activ şi poate participa la curse alãturi de voi. La început, chiar te bucuri sã îi ai pe lângã tine, dar foarte curând vei realiza cã AI-ul lor e de toatã jena, astfel încât ei mai mult te vor încurca decât ajuta. Practic ei se împart în trei categorii: blocker, drafter şi scout. Blockerii vor încetini o maşinã desemnatã de tine, drafterii te vor ajuta sã prinzi vitezã, iar un scout îţi va arãta toate scurtãturile. Acum, situaţia în realitate e urmãtoarea. Dacã eşti mereu numãrul unu nu ai nevoie de blocker şi, bineînţeles, nici de drafter, iar dacã ai mai facut câteva curse prin zona respectivã şi ai şi ochiul ager, nu ai nevoie nici de scout. Cu alte cuvinte, ai o echipã de care nu ai nevoie. Dacã ai deblocat componentele respectivului tier şi ţi-ai îmbunătăţit maşina la maximum şi dacã ai şi o idee cât de cât despre funcţionarea NOS-ului, atunci te duci ca glonţul în faţa celorlalţi.

Din nefericire tot vei avea nevoie de anumiţi membri ai echipei pentru cã ei vor debloca posibilitatea de tuna anumite pãrţi ale maşinii folosind Autosculpt. Sunã interesant, dar când realizezi cã tot ce faci e sã tragi de slidere în stânga şi în dreapta, îţi cam piere cheful. Mi-ar fi plãcut sã vãd acea componentã în 3D, sã o modific eu cum vreau, sã o pun pe maşinã şi apoi sã o mai tunez un pic. În forma sa curentã, Autosculpt este un joc de copii care, cel puţin pe mine, nu m-a impresionat deloc. Nici pe partea de tuning vizual lucrurile nu stau prea bine, multe dintre vyniluri fiind de fapt nişte imagini mãrite în aşa hal încât uneori li se vãd pixelii. Mi-aş dori nişte vinyluri la o rezoluţie mai mare şi ceva mai sofisticate din punt de vedere al compoziţiei. Pe de altã parte existã un numãr destul de mare de tipuri de vopsea de la mată sau metalicã la gloss şi cromată.

Multiplayer. Douã noi moduri sunt acum disponibile exclusiv în multiplayer şi dintr-un anumit punct de vedere chiar îmi evocã amintiri plãcute. Pursuit Knockout şi Tag Knockout îi includ şi pe poliţişti care îi vâneazã pe raceri dupã câteva reguli bine stabilite. În timpul lui Pursuit Knockout toţi participanţii la cursã încep ca raceri, însã dupã primul tur, cel din urmã devine poliţist şi tot aşa pânã când rãmâne un singur racer. Cei care devin poliţişti primesc puncte dacã îl opresc pe racer. Celãlalt mod începe cu un singur racer, în timp ce restul sunt poliţişti. Obiectivul este sã te transformi din poliţist în racer şi sã stai aşa cât mai mult timp. Pe lângã acestea existã şi clasicele moduri circuit, sprint şi speedtrap din single-player, însã cantitatea de fun nu se poate compara cu cele douã moduri knockout.

Nu existã drift în multiplayer, cu toate cã o cursã prin canion ar fi fost posibilã. O noutate este sistemul de puncte pe care le obţii jucând online, denumit OXP - Online Experience. Nu vei ştii niciodatã câtã experienţã ai câştigat în urma unei curse, însã vei fi înştiinţat când vei trece de la un nivel la altul, moment în care vei debloca câte un vynil sau de ce nu, o maşinã. În forma sa actualã practic nu ai nici un fel de control asupra acestui sistem, iar acest lucru este destul de frustrant. Practic, tot ce ar merita jucat ar fi cele douã moduri multiplayer, însã oricât de fascinante vi s-ar pãrea şi ele la început, tot le veţi abandona dupã un timp.

Din punct de vedere vizual, nu ştiu dacã acest joc ar putea impresiona pe cineva. Funcţia de post processing adaugã o tentã albãstruie imaginii şi luând în considerare faptul cã toate cursele sunt noaptea, nu prea veţi vedea multe umbre sau iluminãri complexe. Din acest motiv nu este nevoie nici de texturi la rezoluţie mare, însã cu toate acestea performanţa jocului lasã de dorit. Am fost forţat sã rulez jocul în 1024×768 cu anti-aliasing, asta din cauzã cã jocul din nou nu suportã moduri widescreen. Personal cred cã EA poartã o cruciadã împotriva modurilor widescreen pe PC. Mi-aş dori sã îşi schimbe pãrerea, însã având în vedere faptul cã nici Battlefield 2142 nu suportã widescreen, îmi este greu sã cred cã aşa ceva se va întâmpla foarte curând. Pe o placã video Nvidia 7900GT jocul merge ca uns în rezoluţia mai sus menţionatã, însã verificând numãrul de cadre am vãzut cã rareori trece de 50. Coloana sonorã nu mai este la înãlţimea celor precedente, melodiile fiind doar de umpluturã, ceva care sã îţi satisfacã nevoia de ritm.

NFS Carbon este un joc mediocru, cu posibilitãţi limitate şi rejucabilitate redusã. Cu siguranţã nu este ceea ce mi-aş fi dorit de la un joc aparţinând unei serii atât de cunoscute. Uneori este pur şi simplu copilãresc, iar alteori nu se ridicã la dimensiunile hype-ului creat în jurul sãu. Singurele momente cu adevãrat interesante sunt în multiplayer, dar cum nu sunt decât douã moduri ce meritã jucate, nu prea renteazã sã cumpãraţi jocul numai pentru ele.

Dacã nu eşti un mare fan al seriei, atunci ar fi mai bine sã spui pas şi sã te îndrepţi cãtre altceva. Dacã ai chef de ceva racing, nu ştii ce vrei şi, mai ales, crezi cã ai rãbdare sã treci prin tot modul carierã, atunci ai putea sã pierzi ceva timp cu el. Ai însã în vedere faptul cã viteza vine la final, odatã cu maşinile de tier 3. Pe mine m-a încântat Mercedes Benz SLR McLaren mult mai mult decât Audi Quattro Le Mans pe care îl obţii de la Darius, însã asta ţine de gust. Din pãcate, nu poţi folosi Audi-ul în single-player, însã faptul cã fugi cu el în multiplayer este de ajuns. Nivelul 50 online îţi deblocheazã o maşinã bunã, însã stau şi mã întreb câţi dintre noi vor avea rãbdarea necesarã şi vor suporta chinurile prelungite provocate de acest joc, astfel încât sã ajungã pânã acolo. Dacã însã aţi ajuns, poate ne spuneţi nouã ce aţi obţinut. Pe noi nu ne-au mai ţinut nervii.

Sursa: Computergames.ro [h0stile]

Test Drive Unlimited -PC

• PLUSURI
• Spaţiu enorm de joc
• O încântare vizuală
• Fără timp de încărcare (pe sisteme puternice)
• Recreare detaliată a vehiculelor licenţiate
• Mod multiplayer atractiv

• MINUSURI
• Cerinţe ridicate de sistem
• Repetitiv după o perioadă de timp
• Sistem de control controversat
• Lipsesc câteva mărci importante de maşini

Libertate! Întotdeauna mi-a plăcut sentimentul de libertate într-un joc. Fie că este libertatea de a alege, posibilităţile de modificare sau pur şi simplu un loc mare de joacă prin care să mă plimb, această caracteristică a fost mereu pe lista mea de priorităţi. Seria Test Drive ce-i drept nu a reuşit întotdeauna să aducă multă libertate în jocurile sale. De asemenea, ea nu a avut o identitate puternică pentru că jocurile TD erau relativ diferite între ele şi se aflau de obicei în umbra altor titluri de gen, cum ar fi Need for Speed. Au fost şi câteva încercări destul de ciudate, cum ar fi jocuri cu tema cursei de la Le Mans sau seria Test Drive Off Road, dar acestea nu s-au bucurat de succes nici în presa de specialitate şi nici printre jucători, în general din cauza sistemului de control.
Test Drive Unlimited pare la prima vedere un mare pas înainte faţă de predecesorii săi. Producătorii au recreat o întreagă insulă în Hawaii la o scară de 1 la 1, cu drumuri, copaci, case, magazine şi cam tot ce te-ai aştepta să se regasească într-o astfel de locaţie exotică. Şi asta fără timpi de încărcare! Şi cu o gamă largă de maşini licenţiate! Şi cu o opţiune multiplayer interesantă! Suna prea bine pentru a fi adevărat, nu-i aşa?

TDU începe într-un aeroport unde ai posibilitatea să alegi una dintre persoanele care stau la coadă pentru îmbarcare, ea devenind personajul tău din joc. Nu există foarte multe opţiuni de modificare disponibile iniţial, aşa că din acest punct de vedere nu poate fi vorba despre o comparaţie cu jocuri precum Oblivion sau chiar Def Jam Icon. Personajul ales se urcă în avion şi ajunge pe insula Oahu cu ceva bănuţi, suficienţi cât să cumpere o casă şi o maşină. În privinţa cumpărării unui acoperiş deasupra capului, vei avea la dispoziţie o serie apartamente şi vile prin intermediul unei agenţiilor imobiliare, dar la început îţi poţi permite doar o locuinţă cu câteva locuri de parcare şi nu poţi achiziţiona vehicule peste acest număr, deci este necesară extinderea în timp a investiţiilor în imobiliare. Achiziţionarea de vehicule poate fi făcută prin intermediul reprezentanţelor disponibile la început, realizate cu o mare atenţie la detaliu, toate maşinile fiind aliniate frumos, date cu ceară si tocmai bune de testat. Ai acces la cele mai importante specificaţii tehnice, cum ar fi acceleraţia, viteza maximă şi există un sistem de notare al handling-ului. Fiecare maşină are un preţ apropiat de cel real şi astfel maşina este trecută într-o categorie - de la F până la A – în cea din urmă fiind incluse supermaşinile de genul Mercedes SLR sau Pagani Zonda.
Odată ce ai terminat cu detaliile despre locuinţă şi maşină poţi să începi explorarea insulei şi prima impresie este copleşitoare. Totul este excelent modelat, distanţele pe care le parcurgi şi vitezele sunt apropiate de realitate, celelalte maşini de pe străzi îşi urmează traseele individuale (deşi nu prea îşi acordă prioritate) şi chiar ai senzaţia că te afli într-un loc în care oamenii ar putea trăi, doar că nu îi poţi vedea mergând pe străzi. Există totuşi anumite personaje pe trotuar care oferă misiuni, dar acestea sunt puţine şi depărtate unul de celălalt, element care conduce la un sentiment de înstrăinare faţă de joc, mai ales în comparaţie cu lumea mult mai vie din Grand Theft Auto de exemplu. Ce-i drept, insula abundă cu diferite tipuri de vegetaţie aşa că nu te vei plictisi admirând peiajul.

După şocul iniţial că poţi să conduci oriunde fără bariere artificiale sau ecrane de încărcare, atenţia ta este atrasă de multitudinea de vehicule din joc. Sunt peste 125 (deşi există mici diferenţe între cele disponibile pe PC şi pe Xbox 360), iar asemănarea cu exemplarele reale este foarte bună. La început (din lipsă de fonduri) vei putea folosi o Alfa Romeo 147 GTA sau ceva asemănător, dar pe măsură ce câştigi curse şi îndeplineşti misiuni vei avea mai mulţi bani la dispoziţie pentru a cumpăra o casă mai impozantă sau vehicule mai puternice. Din păcate, din această selecţie impresionantă de mărci - printre care se numără Ferrari, Lamborghini, Ducati, Aston Martin, Mercedes, Saleen, Shelby sau Jaguar - lipsesc câteva nume importante cum ar fi Porsche sau BMW, dar aceasta este compensată prin prezenţa maşinilor mai rar întâlnite cum ar fi Koenigsegg, Spyker sau TVR.
Dacă nu eşti satisfăcut cu performanţele implicite ale anumitor vehicule, poţi folosi echivalentul emisiunii Pimp My Ride prin colaborarea cu o firmă de tuning de pe insulă. Nu toate maşinile pot fi modificate, dar dacă deţii una dintre cele care pot suporta acest tip de tratament este o idee foarte bună, pentru că îmbunătăţirile sunt substanţiale şi ai şanse mult mai mari să câştigi curse când te întreci cu maşini nemodificate. Există trei niveluri de tuning şi uneori cel mai ridicat nivel costă mai mult decât maşina în sine dar, deşi nu exista modificări vizuale, controlul este de asemenea îmbunătăţit.
Tuning-ul este disponibil şi pentru motocicletele din joc. Dar va trebuie să conduci ceva timp pentru a putea avea acces la reprezentanţele pentru aceşti monştri pe două roţi, deoarece trebuie mai întâi să descoperi toate showroom-urile de maşini. Efortul merită făcut totuşi pentru că motocicletele sunt bestii complet diferite, cu acceleraţie fulgerătoare, dar mult mai dificil de controlat.

Controlul este un aspect important în acest tip de jocuri şi există 4 tipuri de configuraţii, începând cu Driving Aid, ce foloseşte sisteme ajutătoare din partea calculatorului pentru a ţine maşina pe şosea. Următoarele configuraţii sunt sport şi hypersport, care reduc influenţa pe care o au sistemele de protecţie asupra maşinii, iar cea mai avansata configuraţie te lasă fără vreun ajutor extern – în acest ultim caz, cea mai mică greşeală se poate transforma într-un dezastru.
Pentru a admira piruetele pline de fum poţi folosi perspective diferite, care sunt folositoare şi când doreşti să arunci o privire la felul în care maşina este modelată. Te poţi uita în interiorul maşinii, poţi vedea pasagerul din dreapta sau felul în care funcţionează schimbătorul. Poţi coborî ferestrele în timp real şi acest lucru afectează şi zgomotul vântului pe măsură ce accelerezi (un detaliu de efect). Farurile funcţionează doar când vrei să faci flash-uri, un aspect ciudat fiind acela că nu poţi folosi semnalizarea, deşi ceilalţi participanţi la trafic fac acest lucru.
Sunetul este foarte bine implementat, mai ales în privinţa motoarelor, unele maşini având chiar şi sunete speciale de claxon. Iar dacă te plictiseşti de condusul într-o maşină scumpă prin Hawaii, poţi deschide radioul şi ai acces la câteva posturi de radio. Din păcate nu există o staţie de comedie ca în Grand Theft Auto, dar există aproximativ 4-6 piese licenţiate pentru fiecare post, aşa că poţi asculta din când în când o melodie dacă te-ai săturat de scârţâitul cauciucurilor.
Misiunile single-player nu sunt foarte diversificate şi sunt de obicei concentrate pe condusul pe un traseu format din drumurile de pe insulă. Şi cu toate că în cele mai multe curse maşina ta este indestructibilă, există câteva (cum ar fi cele de transport) care nu au un timp de îndeplinire, dar care au de-a face cu capacitatea ta de a duce o maşină specială de la punctul A la punctul B fără să o deteriorezi şi fără să ieşi la arat cu ea. Unele misiuni au devenit legendare printre jucători - cum ar fi Millionaire’s Challenge, care este un tur al insulei pe care trebuie să îl termini in 60 de minute. Exact, o oră întreagă de condus, cu poliţia care te urmăreşte de fiecare dată când un amărât intră cu camioneta lui în faţa Ferrari-ului tău Enzo.

Când vine vorba despre multiplayer, producătorii s-au decis să folosească o altă abordare, aşa că acum poţi întâlni alţi jucători online pe insulă şi îi poţi provoca la curse sau poţi crea misiuni pe care le pot încerca prietenii. Cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită de departamentul de marketing, producătorii s-au decis să boteze acest joc ca fiind primul de tip Massively Open Online Racing (M.O.O.R.).
O serie de patchuri şi maşini disponibile pentru descărcare de pe internet au fost lansate deja, cu anumite diferenţe între versiunile pentru PC şi pentru consola celor de la Microsoft, iar cel mai recent patch disponibil la momentul scrierii acestui articol oferă 2 maşini noi gratuit (Audi RS4 şi Nissan Skyline GTR), ceea ce reprezintă un pas înainte din partea producătorilor pentru crearea unei comunităţi online şi arată respect pentru clienţi fără să le ofere armuri pentru cai… er, vroiam să zic jante sau spoilere pentru 2 dolari bucata. Acest lucru poate mări experienţa de joc, care oricum era de dimensiuni considerabile.

În ciuda cerinţelor ridicate de sistem şi a câtorva alegeri ciudate ale producătorilor în privinţa implementării sistemului de control, Test Drive Unlimited este o experienţă plăcută, atât în single cât şi în multiplayer. Arată bine, te împinge să joci mai mult ca să câştigi mai mulţi bani prin lucrurile pe care le poţi debloca şi oferă un mod de multiplayer foarte interesant. Dacă nu ar fi existat sentimentul că eşti singur pe insulă şi faptul că este greu să te ataşezi din punct de vedere emoţional de joc, TDU ar fi putut fi un clasic.

Sursa: Computergames.ro [RvsS]

Live For Speed S2

Deşi apărut in 2002 se mai lucrează si acum la ei,in 2007,făcând update`uri mari,mai multe masini,mai multe piste de curse si lista continua…

Live For Speed fiind un simulator de curse iţi da opţiunea de a intra chiar si la standuri sa iti repari masina sau sa iti iei alta masina…sa schimbi cauciucuri si multe altele.

Din meniul numit si “pits” iti poti schimba culoarea masinii…si va asingur ca sunt chiar foarte multe si interesante culori si “vinyl`uri” pentru ati infrumuseta masina…poti sa iti schimba garda de sol a masinii pentru ca sunt curse pe strada(aranjate,nu curse ilegale),pe piste adevarate dar si pe teren accidentat si aici iti trebuie o suspensie ridicata si cauciucuri pentru “dirt”.Important este ca iti poti lua cu tine si un copilot…nu iti spune in ce parte sa o iei dar este si amuzant sa il vezi cum se misca cand iei cate o groapa…dar te ajuta sa si iti echilibrezi masina…iti poti lua cu tine pana la 3 copiloti (4 oameni in masina) ceea ce ar face masina foarte grea.Puteti chiar sa alegeti cat combustibil sa puneti in rezervor…aici conteaza foarte mult…pentru ca ,daca puneti putin o sa aveti mai putina greutate dar trebuie sa va opriti de mai multe ori la staduri si invers.

Ceea ce nu am mai vazut pana acum la un simulator este faptul ca ,daca nu ai volan nu este frumos sa te joci din taste pentru ca este un simulator…asa ca te poti juca din mouse…controlati masina din mouse accelerati pe Click …franati pe Click-Dreapta…pe scrool schimbati vitezele.

Multi se intreaba ce este “S2″ de la coada numelui…pai la inceput ai decat 3 sau 4 masini…dar iti poti cumpara licenta pentru S1 pentru a avea jumatate din lista cu masini…si iti poti cumpara licenta pentru S2 in care aveti TOT…

Puteti beneficia chiar si de Multiplayer in care va puteti intrece,lovii etc cu jucatori din toata lumea!

Per total…mie unu mi se pare simulatorul perfect…are detoate…pentru a va lamurii intrati pe : http://www.lfs.net/?page=screenshots .