Need For Speed Carbon - PC

• PLUSURI
• Douã moduri interesante în multiplayer
• Sistem de punctaj online bine venit dar totuşi limitat
• Un numãr mare de maşini disponibile
• Numãr mare de componente
• Introducerea maşinilor de tip muscle

• MINUSURI
• Poveste slabã
• Single-player gameplay mult prea repetitiv
• Performanţã a engine-ului slabã
• Voice-acting slab
• Autosculpt interesant dar limitat
• Oraşul destul de mic
• Nu existã ciclu zi/noapte şi nici efecte meteo

De-a lungul timpului, seria Need for Speed a trecut prin câteva etape importante. La început nu conta decât viteza, apoi a venit Porsche şi atenţia s-a îndreptat mai mult spre maşini şi plãcerea conducerii acestor bestii prin peisaje extraordinare. A urmat vânãtoarea cu poliţişti şi trecerea seriei în underground, totul culminând cu Most Wanted. Acum, mania tuning-ului pentru maşini i-a cuprins şi mai mult pe cei de la Electronic Arts aşa cã Need for Speed Carbon vine sã ne impresioneze cu sistemul sãu îmbunãtãţit de tuning - intitulat Autosculpt - şi câteva surprize în modul multiplayer.

Personal am impresia cã NFS Carbon combinã cele mai bune elemente din titlurile precedente ale seriei. Pentru început, avem acum şi maşini exotice sau prototipuri, pe care bineînţeles cã le putem îmbunãtãţi ca şi pe restul. Maşinile “muscle” sunt şi ele prezente în joc şi cu toate cã sunt mai dificil de condus sunt o prezenţã plãcutã. Astfel, avem trei clase de maşini cu care putem concura - muscle, exotic, tuner - fiecare cu 3 tier-uri şi o mulţime de bolizi din care putem alege. Apoi avem partea de tuning care a fost îmbunãtãţitã prin introducerea modului Autosculpt. O sã intru un pic mai târziu în detalii. Modul Career probabil cã va dezamãgi pe mulţi dintre voi, din cauza lungimii sale reduse şi a numãrului limitat de tipuri de curse, dar când ajungeţi în multiplayer veţi descoperi douã noi moduri de joc ce includ şi poliţia, aceasta fiind de fapt şi partea cea mai fun a jocului. Practic, nu voi analiza decât aceste trei elemente dupã care voi trage concluziile de rigoare.

Modul single-player. Parcã niciodatã n-a fost atât de scurt. Pentru început trebuie sã alegeţi unul dintre cele trei tipuri de maşini disponibile - tuner, exotic sau muscle. Existã şi un oraş, bineînţeles, împãrţit în patru zone, fiecare aparţinând unui anumit grup. Fiecare sector al oraşului este împãrţit la rândul sãu în zone pe care trebuie sã le cuceriţi concurând împotriva celor care controleazã zona respectivã. Aceste zone au trei curse, fiecare cursã reprezentând un mod diferit de joc, iar dupã ce câştigaţi douã dintre ele, zonã respectivã va intra sub controlul vostru. Dupã ce cuceriţi toate aceste zone veţi avea acces la o cursã împotriva boss-ului din sectorul respectiv. Dupã ce câştigaţi şi aceastã cursã, veţi controla întreg sectorul. Aţi ameţit? Eu da.

Foarte interesant însã este faptul cã puteţi participa la aceste curse direct din World Map, indiferent de zona în care se desfãşoarã, aşa cã puteţi alege singuri ordinea în care sã vã înfruntaţi adversarii. Important de reţinut este cã trebuie sã controlaţi cât mai multe zone pentru a avea acces la cât mai multe pãrţi pentru maşina voastrã, asta pentru cã fiecare cursã câştigatã vã va debloca câte ceva. Aşadar, fiţi atenţi la mesajele de pe ecran. Povestea principalã nu e cine ştie ce, dar în comparaţie cu cea din Most Wanted, e o operã de artã. Acum veţi vedea mult mai multe cut-scene-uri, deşi majoritatea vã vor încuraja sã vã întoarceţi la mãmica, sã abandonaţi, sã vã lãsaţi de curse şi aşa mai departe. De altfel, exceptându-l pe Darius, restul actorilor sunt sub medie, aşa cã nu are rost sã urmãriţi povestea jocului. Tot ce conteazã e sã controlaţi tot oraşul şi sã deblocaţi cât mai multe maşini şi componente pentru ele.

Tuning-ul şi componentele. Aici lucrurile devin mai interesante. Sau cel puţin aşa am crezut la început. Deblocarea noilor componente şi modificarea lor cu ajutorul funcţiei Autosculpt este obiectivul principal, însã veţi descoperi destul de curând cã acest aspect este influenţat uneori de membrii echipei voastre. Acesta este un alt element nou adus seriei, ideea fiind cã veţi avea o echipã pe parcursul jocului, însã doar câte unul dintre membri este activ şi poate participa la curse alãturi de voi. La început, chiar te bucuri sã îi ai pe lângã tine, dar foarte curând vei realiza cã AI-ul lor e de toatã jena, astfel încât ei mai mult te vor încurca decât ajuta. Practic ei se împart în trei categorii: blocker, drafter şi scout. Blockerii vor încetini o maşinã desemnatã de tine, drafterii te vor ajuta sã prinzi vitezã, iar un scout îţi va arãta toate scurtãturile. Acum, situaţia în realitate e urmãtoarea. Dacã eşti mereu numãrul unu nu ai nevoie de blocker şi, bineînţeles, nici de drafter, iar dacã ai mai facut câteva curse prin zona respectivã şi ai şi ochiul ager, nu ai nevoie nici de scout. Cu alte cuvinte, ai o echipã de care nu ai nevoie. Dacã ai deblocat componentele respectivului tier şi ţi-ai îmbunătăţit maşina la maximum şi dacã ai şi o idee cât de cât despre funcţionarea NOS-ului, atunci te duci ca glonţul în faţa celorlalţi.

Din nefericire tot vei avea nevoie de anumiţi membri ai echipei pentru cã ei vor debloca posibilitatea de tuna anumite pãrţi ale maşinii folosind Autosculpt. Sunã interesant, dar când realizezi cã tot ce faci e sã tragi de slidere în stânga şi în dreapta, îţi cam piere cheful. Mi-ar fi plãcut sã vãd acea componentã în 3D, sã o modific eu cum vreau, sã o pun pe maşinã şi apoi sã o mai tunez un pic. În forma sa curentã, Autosculpt este un joc de copii care, cel puţin pe mine, nu m-a impresionat deloc. Nici pe partea de tuning vizual lucrurile nu stau prea bine, multe dintre vyniluri fiind de fapt nişte imagini mãrite în aşa hal încât uneori li se vãd pixelii. Mi-aş dori nişte vinyluri la o rezoluţie mai mare şi ceva mai sofisticate din punt de vedere al compoziţiei. Pe de altã parte existã un numãr destul de mare de tipuri de vopsea de la mată sau metalicã la gloss şi cromată.

Multiplayer. Douã noi moduri sunt acum disponibile exclusiv în multiplayer şi dintr-un anumit punct de vedere chiar îmi evocã amintiri plãcute. Pursuit Knockout şi Tag Knockout îi includ şi pe poliţişti care îi vâneazã pe raceri dupã câteva reguli bine stabilite. În timpul lui Pursuit Knockout toţi participanţii la cursã încep ca raceri, însã dupã primul tur, cel din urmã devine poliţist şi tot aşa pânã când rãmâne un singur racer. Cei care devin poliţişti primesc puncte dacã îl opresc pe racer. Celãlalt mod începe cu un singur racer, în timp ce restul sunt poliţişti. Obiectivul este sã te transformi din poliţist în racer şi sã stai aşa cât mai mult timp. Pe lângã acestea existã şi clasicele moduri circuit, sprint şi speedtrap din single-player, însã cantitatea de fun nu se poate compara cu cele douã moduri knockout.

Nu existã drift în multiplayer, cu toate cã o cursã prin canion ar fi fost posibilã. O noutate este sistemul de puncte pe care le obţii jucând online, denumit OXP - Online Experience. Nu vei ştii niciodatã câtã experienţã ai câştigat în urma unei curse, însã vei fi înştiinţat când vei trece de la un nivel la altul, moment în care vei debloca câte un vynil sau de ce nu, o maşinã. În forma sa actualã practic nu ai nici un fel de control asupra acestui sistem, iar acest lucru este destul de frustrant. Practic, tot ce ar merita jucat ar fi cele douã moduri multiplayer, însã oricât de fascinante vi s-ar pãrea şi ele la început, tot le veţi abandona dupã un timp.

Din punct de vedere vizual, nu ştiu dacã acest joc ar putea impresiona pe cineva. Funcţia de post processing adaugã o tentã albãstruie imaginii şi luând în considerare faptul cã toate cursele sunt noaptea, nu prea veţi vedea multe umbre sau iluminãri complexe. Din acest motiv nu este nevoie nici de texturi la rezoluţie mare, însã cu toate acestea performanţa jocului lasã de dorit. Am fost forţat sã rulez jocul în 1024×768 cu anti-aliasing, asta din cauzã cã jocul din nou nu suportã moduri widescreen. Personal cred cã EA poartã o cruciadã împotriva modurilor widescreen pe PC. Mi-aş dori sã îşi schimbe pãrerea, însã având în vedere faptul cã nici Battlefield 2142 nu suportã widescreen, îmi este greu sã cred cã aşa ceva se va întâmpla foarte curând. Pe o placã video Nvidia 7900GT jocul merge ca uns în rezoluţia mai sus menţionatã, însã verificând numãrul de cadre am vãzut cã rareori trece de 50. Coloana sonorã nu mai este la înãlţimea celor precedente, melodiile fiind doar de umpluturã, ceva care sã îţi satisfacã nevoia de ritm.

NFS Carbon este un joc mediocru, cu posibilitãţi limitate şi rejucabilitate redusã. Cu siguranţã nu este ceea ce mi-aş fi dorit de la un joc aparţinând unei serii atât de cunoscute. Uneori este pur şi simplu copilãresc, iar alteori nu se ridicã la dimensiunile hype-ului creat în jurul sãu. Singurele momente cu adevãrat interesante sunt în multiplayer, dar cum nu sunt decât douã moduri ce meritã jucate, nu prea renteazã sã cumpãraţi jocul numai pentru ele.

Dacã nu eşti un mare fan al seriei, atunci ar fi mai bine sã spui pas şi sã te îndrepţi cãtre altceva. Dacã ai chef de ceva racing, nu ştii ce vrei şi, mai ales, crezi cã ai rãbdare sã treci prin tot modul carierã, atunci ai putea sã pierzi ceva timp cu el. Ai însã în vedere faptul cã viteza vine la final, odatã cu maşinile de tier 3. Pe mine m-a încântat Mercedes Benz SLR McLaren mult mai mult decât Audi Quattro Le Mans pe care îl obţii de la Darius, însã asta ţine de gust. Din pãcate, nu poţi folosi Audi-ul în single-player, însã faptul cã fugi cu el în multiplayer este de ajuns. Nivelul 50 online îţi deblocheazã o maşinã bunã, însã stau şi mã întreb câţi dintre noi vor avea rãbdarea necesarã şi vor suporta chinurile prelungite provocate de acest joc, astfel încât sã ajungã pânã acolo. Dacã însã aţi ajuns, poate ne spuneţi nouã ce aţi obţinut. Pe noi nu ne-au mai ţinut nervii.

Sursa: Computergames.ro [h0stile]