Aberatie pe post de intro
Dupa primele 5 minute de jucat Morrowind mi-ar fi trebuit vreo doua palme sanatoase pentru a fi adus inapoi la realitate. Plus niste super glue pentru o reatasare de mandibula dupa atatea “Aaaaaa”, “Uuuuuu”, “Wow” si “Ba, esti copac” scoase din super entuziasmata-mi persoana. Palme insa nu am primit, super glue nu mi-a adus nimeni, asa ca, momentan cel putin, sunt suspendat undeva intre lustra din sufragerie si cablul de retea incercand de zor sa imi aduc aminte cand am mancat ultima oara. Dar cum trebuie sa scriu ceva cat de cat coerent, voi incerca sa aterizez undeva printre sticlele de Cola goale, imprastiate uniform in jurul biroului si sa incep. Cu ce ?. Pai cu inceputul, binenteles.
Putina istorie
Cum ii sade bine oricarui RPG, istoria pe care se bazeaza scenariul din Morrowind a fost pusa la punct atat in Dagerfall, (gloriosul predecesor al jocului analizat acum) cat si in Arena, ambele facand parte din trilogia Elder Scrolls. Povestea este foarte lunga si foarte frumoasa, insa as umple vreo 3 topuri de coli A4 daca m-as apuca sa vi-o povestesc acum. Va voi spune doar ca Dagerfall este inca considerat de multi drept cel mai bun RPG facut vreodata, nedepasit din punct de vedere al vastitatii si al complexitatii de nici un alt joc creat pana in momentul de fata.
Jocul era atat de vast (peste 16.000 de locatii diferite de vizitat) incat numai ideea ca il poti termina in mai putin de 6 luni parea stupida. Cu un astfel de “varf de munte” de escaladat, meseriasii de la Bethesda Softworks s-au pus pe treaba si, dupa un numar marisor de ani, a aparut Morrowind, un joc cum de mult nu am mai vazut.
Tehnicul
Cuvantul de ordine in Morrowind este “libertate”. Ai la dispozitie o insula imensa de explorat, o gramada de locatii de vizitat (peste 300), cateva mii de NPC-uri, o varietate debusolanta de skilluri, perkuri si clase de ales in momentul crearii personajului, tone de vraji, arme, combinatii intre ele, questuri cat cuprinde si…..si multe altele. Tocmai din acest punct de vedere, este destul de greu sa realizezi un review care sa acopere exaustiv toate aspectele si chichitele acestui exceptional joc.
In cele peste 180 de ore de joc puse in raboj pana acum am incercat sa experimentez cat mai multe “abordari” ale lumii ce mi s-a pus in fata, deci am pretentia ca mi-am facut cat de cat temele inainte de a ma apuca de acest text. 
Daca tu, cititorule, ai gasit ceva ce mie mi-a scapat, ceva care ar fi influentat in bine (sau in rau) nota finala a acestui joc, iertare.
Bun, acestea fiind spuse, sa disecam.
Te-ai nascut sub un anume semn astral, nu ai nume, si te trezesti pe o corabie de puscariasi ce tocmai acosteaza in micul port Seyda Neen, in sud-vestul Morrowind-ului. Un gardian intr-o armura impresionanta te informeaza ca esti liber si, dupa originalul segment dedicat crearii personajului, aventura poate incepe. Dupa alegerea numelui si a rasei (ai 10 rase la dispozitie, fiecare cu plusurile si minusurile ei), te trezesti intr-o incapere, fata in fata cu un mosneag care, sub pretextul completarii dosarului personal, iti tranteste in fata o fereastra dedicata skillurilor tocmai buna sa te bage in ceata daca nu ai mai jucat vreo parte a seriei. Exista trei modalitati de completare a formularului.
Prima dintre ele este mai mult sau mai putin automata, personajul fiind creat de calculator in urma unei serii de intrebari destul de incalcite. 
Daca va aduceti aminte, sistemul este similar cu cel din Jagged Alliance 2. Impreuna cu cea de-a doua varianta, asemanatoare cu prima, insa mai putin rigida din punct de vedere al alegerilor ce pot fi facute, partea automata de creare a personajului ia sfarsit. Desi sistemul este interesant, rezultatul final nu se compara cu ce poti obtine cu a treia varianta, unde poti completa “formularul” cum te taie capul. Sistemul clasic de clase de pesonaje, unde stiai din start cam ce trebuie pus si unde pentru a obtine un fighter bazat, sau un mag devastator este complet dat peste cap aici. Astfel, desi ca orientare generala ai dori sa scoti un fighter, poti aloca lejer si un skill de lockpick sau speechcraft personajului, precum si ceva cunostinte magice, dezvoltarea ulterioara a alter-ego-ului evoluand in consecinta. Skillurile avanseaza cu cat sunt folosite mai mult. Cu cat folosesti mai mult sabiile in joc, cu atat iti va evolua skillul de long blade sau, in aceeasi masura, in functie de cate cufere si usi vei descuia, skillul de lockpicking va ajunge si el, incet incet, aproape de valoarea maxima, si anume 100. In momentul in care un skill ajunge la aceasta cifra de 100, esti informat ca ai evoluat cu un punct, punct adaugat la dezvoltarea generala a personajului.
Cand vei fi dezvoltat un numar de 10 skilluri (nu conteaza care, poate fi unul singur de mai multe ori), te vei trezi cu fereastra de level up in fata. Doar aici poti aloca puncte la clasicele Strength, dexterity sau intelligence, valoarea lor intitiala fiind determintata de ce skilluri ai ales la inceputul jocului. Alegerea skillurilor este importanta.
Astfel, alegerea “athletics” la capitolul major skills te va ajuta enorm, dat fiind ca mai tot jocul alergi dintr-un colt intr-altul al hartii. Cu cat avansezi mai repede in skilluri, cu atat vei obtine level up-ul mai devreme. Sistemul este un pic “diferit”, insa este usor de invatat si, dupa cateva incercari, eventualele confuzii vor disparea. La final, iti poti alege si “zodia”, care iti ofera diferite plusuri la anumite stats-uri.
Revenind, incepi jocul pe o corabie. Ei bine, in momentul in care am deshis bocaportul si am iesit pe punte, am ramas cu gura cascata. Grafica acestui joc este uimitoare, ca sa folosesc un eufemism. Este foarte greu de explicat, insa sentimentul transpunerii intr-o alta lume, virtuala din pacate, este atat de real aici incat iti da fiori. Totul arata incredibil de bine. Apa (pentru norocosii care poseda o placa video ce suporta pixel-shadere) este mai reala ca in realitate. Cerul, impreuna cu norii care se misca in timp real, obtureaza soarele si proiecteaza umbre pe pamant in acelasi timp real este uimitor. Atentia pentru detaliu te lasa cu gura cascata efectiv. Totul este curb, ingrijit si incantator. Adio oraselor alcatuite din linii drepte, unde casele erau niste patrate (mai mult sau mai putin) cu un acoperis cat se poate de triunghiular.
In Morrowind, totul este perfect natural, potrivit si integrat in peisaj. Cu cat avansezi mai mult in joc, cu atat ai mai multe motive de a ramane cu gura cascata.
M-am trezit de multe ori holbandu-ma minute intregi la peisaj; exista zone special gandite (zic eu) sa te impresioneze, de dai in balbaiala incercand sa explici unui prieten care zambeste compatimitor cum arata un rasarit de soare in Sadrith Mora, sau cat de bestiale sunt furtunile de nisip din Ald Ruhn. Sau cum bajbaiam printr-o ceata sa o tai cu cutitul incercand sa gasesc un templu ascuns in spatele unor copaci, templu al carui design interior de lasa fara rasuflare… Mai mult decat atat, producatorii au incorporat in joc o gramada de detalii care de cele mai multe ori nu le observi, nu pentru ca nu sunt evidente, ci pentru ca nici intr-o mie de ani nu ti-ar fi trecut prin cap ca ai putea gasi asa ceva intr-un joc. 
Va spuneam mai sus ca iti poti alege zodia. Am ramas perplex cand am observat ca zodiile (desenate foarte frumos in tabelele de creare ale personajului) sunt prezente pe cer in toata splendoarea lor. Nebunie curata, ce sanse ai sa vezi asa ceva (si eu am aflat de pe un alt forum acest “mic detaliu”), in conditiile in care nici nu te uiti atat de atent in sus, iar cerul este mai tot timpul “circulat” de nori ?. Ca sa nu mai zic de cele doua luni… Exista evident si un ciclu noapte zi, realizat magistral. Rolul nu este doar estetic, tasta cu care iti odihnesti personajul fiind folosita de nenumarate ori in joc.
Grafica din Morrowind a fost creata “de mana”, fara a se folosi automatisme, asezari tip si formule aleatoare de plasare a diferitelor obiecte in peisaj. Acest lucru se simte, si nu exista particica a jocului care sa nu reprezinta o mica opera de arta virtuala, tocmai buna de pus intr-un screenshot. As vrea sa vad cine va mai avea curajul sa spuna ca grafica nu conteaza intr-un RPG dupa ce a jucat Morrowind. Sunetul este de asemenea excelent. Beneficiind de toate avantajele tehnologiei actuale, imersiunea in joc este perfecta. Din pacate, sunetul este deosebit de pretentios, caci iata, am gasit in sfarsit un joc care sa nu se inteleaga de nici o culoare cu placile de sunet incorporate, gen AC 97 sau C-Media. 
Ghinionul posesorilor. Muzica, compusa de Jeremy Soule, este fara indoiala incantatoare, potrivindu-se perfect in atmosfera, reusind chiar sa iti dea fiori din cand in cand. Piesele sunt destul de putine la numar, insa calitatea lor compenseaza pe deplin acest mic minus.
Festivalul grafico-sonor descris mai sus necesita insa un calculator nu puternic, ci foarte puternic.
Nu stiu cata lume a primit cadou de la NASA vreun uber-mega-kick ass-PC necesar rularii decente a Morrowindului insa, va asigur ca fara 2 ghz in procesor si ceva peste Geforce 3 (da, PESTE), jocul nu va fi fluid 100%. Ca sa nu mai zic de cei 512 mega de ram si placa de sunet cu ceva 3D in ea. Pe langa cerintele monstruoase de sistem, Morrowind mai este cadorisit si cu niste mici bube de fabricatie ce il fac sa ruleze mai prost decat ar trebui, asta in situatiile in care nu crapa direct in desktop. Problema majora a crashurilor vine, se pare, de la placile de sunet mai slabe, pentru care Morrowind nu a fost optimizat mai deloc. Cat despre degradarile de perfomanta absolut jenante, vina o poarta mai multi factori, dintre care nu voi mentiona decat sistemul de protectie al cd-ului, si anume minunatul SafeDisc. Este efectiv hilar sa citesti posturi pe varii forumuri ale unor diversi indivizi care urla ca jocul merge la 15 frameuri pe secunda, in conditiile in care oamenii au scris in semnatura P4 la 2Ghz, Geforce 4 Ti 4600 si 512 mega DDRam….
Din fericire, jocul este scalabil. De baza este bara ce seteaza “field of view-ul”. Mai pe romaneste, pui bara la jumatate, vezi jumatate din peisaj, mai scoti si umbrele si accelerarea audio si jocul devine in sfarsit semi jucabil, chiar si pe calculatorare mai slabe, cum ar fi al meu. Din fericire insa, jocul este atat de minunat, incat nu simti amaraciunea celor 15 frameuri pe secunda.
Gameplay
Aici problema se incurca. Ma voi referi pe cat voi putea la anumite aspecte ale jocului universal valabile indiferent de personajul creat si de alegerile facute de jucator, plus varii constatari facute cu cele 4 personaje cu care am jucat pana acum. Repet, jocul este mult prea vast pentru a fi acoperit exaustiv, deci exista toate sansele sa imi fi scapat cate ceva.
Perspectiva prin care privesti lumea ce te inconjoara este 1st person. Tadam !. Iata de ce framerate-ul este atat de important. Una este sa sa vezi personajul de sus si sa observi din timp ce se intampla, alta este insa situatia cand o intoarcere rapida la 180 de grade insotita de un sprint rapid pentru a scapa de cine stie ce monstrulec nervos este necesara, dar aproape imposibila din cauza sacadarii continue a jocului. Poti comuta perspectiva si in spatele personajului (Ultima 9 style) insa, spre deosebire de capodopera lui Lord British, third personul din Morrowind nu este prea grozav. In plus, animatiile un pic rigide ale personajelor sunt destul de iritante.
Pana acum, singura utilitate a acestei perpective este de a admira vreun set de armura proaspat achizitionat.
Interfata este realizata in stilul windowsian, cu ferestre aranjabile. Ai la dispozitie o fereastra cu statsurile personajului, una pentru inventar, insotita de clasicul paper doll si inca una pentru harta.
Toate trei sunt accesibile printr-un simplu right click si destul de simplu de utilizat. Singura problema apare in momentul in care in inventar se aduna prea multe artefacte si cautarea unuia singur devine dificila, desi exista optiuni de sortare a acestora in functie de categoria de care apartin. In ecranul principal de joc nu iti apar decat 3 mici barute, discret realizate, fiecare simbolizand sanatatea, mana si stamina personajului, plus alte cateva mici simboluri ce iti arata vraja selectata, eventualele bonusuri acumulate sau cine stie ce boala sau vraja primita de la vreun inamic binevoitor.
Cafteala efectiva este chiar meseriasa, dupa parerea mea. Armele de tip melee (sabii, topoare, ciocane) au patru moduri de atac, fiecare cu avantajele si dezavantajele lor. De asemenea, fiecare arma face un damage diferit in functie de atacul selectat. In functie de cat de mult tii apasat butonul de atac, damageul va fi mai mare sau mai mic.
Arcurile sunt usor de folosit, nefiind nevoie de vreo precizare suplimentara. Sageata in arc, tinta, fire, si cam atat. Daca ratezi sau nu e alta problema. Un factor important in lupta este stamina. Stamina se consuma la efort, cum ar fi un sprint prelungit sau o cafteala ceva mai lunga. Cu cat bara de stamina este mai “low”, cu atat iti cresc sansele de a rata lovitura.
Magia. Varietatea vrajilor, potiunilor, scrollurilor si artefactelor magice din Morrowind este impresionanta. Mai mult de atat nu stiu ce sa va mai spun. Sunt ferm convins ca, pana acum, nu am reusit sa “vad” toate magiile prezente in joc, si chiar am depus ceva eforturi in acest sens. Absolut bestiala este ideea asamblarii vrajilor dupa cum vrei tu.
Daca te tine capatana (virtual vorbind, desigur) poti modifica (sau crea) o vraja dupa cum vrei tu. Ca un mic exemplu, se ia un scroll de heal si se modfica “puterea” acestuia. 
Cu cat magia este mai puternica, cu atat sansele de a o casta scad iar pretul se urca in tavan. Fanii Mama Omida vor fi si ei bucurosi caci, odata gasite ustensilele necesare (alambic, sprirtiera, 5 kilograme de cartofi si doua sticle de Cola goale) iti poti crea propriile potiuni, de regula mult mai bune decat ce gasesti prin magazine.
Pentru aceasta operatiune, pe langa instrumentele amintite mai devreme, va trebui sa culegi diverse plante, licheni sau alte minunatii din peisaj, sa le amesteci corect si sa vezi ce iese. Astfel, daca vei fi vreodata intrebat ce naiba faci cate 14, 15 ore in fata calculatorului, poti raspunde “culeg ciuperci, e vreo problema ?”. Iar cand producatorii au declarat ca “there are more mushrooms in this game than are weapons in other RPGs”, sa stiti ca nu au glumit.
Armele magice pot fi si ele modificate. Cu putin skill si ceva bani, iti poti face o sabie cu toate enchanturile posibile, sabie care odata folosita, despica tot. Procedeul este un pic mai complicat. Exista o vraja in joc, numita “soultrap”, cu care “prinzi” sufletele adversarilor doborati in lupta si le folosesti pentru diferite procedee magice, printre care si enchantul armelor. 
Notiunea de “armura” din Morrowind deviaza un pic de la sensul clasic al termenului, prezent in majoritatea RPG-urilor de pe piata. Acest armor rating a generat confuzii in randul jucatorilor, unii dintre ei fiind chiar nedumeriti de norocul chior de a gasit vreo super armura foarte devreme in joc. Problema este ca degeaba gasesti super sapca originala de la mama ei cu armura 200 daca nu ai skillul de heavy armor suficient dezvoltat.
De unde si “neconcordanta” intre acel rating imens al armurii si valoarea efectiva a acesteia odata echipata pe personaj. Poti gasi astfel hoti, echipati in armuri usoare, cu un armor rating mult mai mare ca al tau, fighter bazat, cu full ebony armor pe tine, insa fara skillul corespunzator. In aceasi ordine de idei, este perfect posibil sa treci prin joc cu armor rating 0 caci, mag fiind, nu te echipezi decat cu haine normale (sunt o gramada de haine in purul sens al cuvantului in Morrowind) si niste eventuale robe magice care nu au nici o treaba cu protectia efectiva a personajului.
Dupa cum spuneam pe undeva, jocul este dotat cu un quest principal, foarte interesant, insa complet optional. Ca dovada, acest quest odata terminat, jocul nu ia sfarsit si iti poti continua aventura mai departe.
Practic, jocul nu este “terminabil”, in sensul filmului de final, credits si la revedere. Este recomandat astfel sa explorezi cat poti de mult inainte sa te apuci serios de questul principal caci, desi variatea este imensa iar numarul de questuri secundare posibile este urias, motivatia se pierde un pic odata cu “terminarea povestii”. Toate questurile, evenimentele majore si explicatiile primite in joc sunt stocate intr-un jurnal. Jurnalul asta este destul de greu de folosit, neexistand vreo modalitate de a gasi rapid informatia care te intereseaza. Astfel, trebuie cautata manual printre zecile de pagini adunate tocmai bucata care iti trebuie la momentul x. Exista i sortare a “topicurilor” in ordine alfabetica, insa nu functioneaza prea bine.
Ceva concluzii si editorul
Morrowind straluceste prin vastitatea lumii puse la dispozitie jucatorului. Te poti plimba numai pentru a admira peisajul, sau efectele meteorologice, sau traseul soarelui pe cer. Intotdeauna este ceva de vazut, si nu ai ocazia sa te plictisesti nicicum.
Poti fi cavalerul justitiar, sau poti fi intruchiparea raului (ca exemplu poti ajunge vampir, de unde jocul capata o turnura deosebit de sadica). Poti fi mag, sau poti fi luptator. Poti imbratisa umbrele, atacand numai pe la spate si jefuind fiecare casa intalnita in cale. Poti ajunge capetenia fiecarei factiuni majore din joc. Poti…. poti face absolut orice.
Este pentru prima oara cand o lume virtuala ajunge la un asemenea grad de complexitate, iar firul epic, personajele, grafica si sunetul se impletesc intr-o armonie desavarsita, distrugand fara drept de apel orice urma de concurenta in domeniu. Atentia pentru detaliu este aproape maniacala, aproape nimic din ceea ce faci neramanand fara consecinte. Lumea face misto de tine daca umbli dezbracat pe strada, garzile iti sar in ajutor cand ai probleme, poti intra la inchisoare, poti face contrabanda cu bauturi interzise si, la un moment dat, uiti ca te joci pe calculator si te apuci sa vorbesti de unul singur.
Conversatii de genul “pai bine ma, de ce nu ai luat bug-mobilul (niste gandaci uriasi ce fac legatura intre orase) pana in Vivec si dupa aia barca pana in Ebonheart ?. Pai am vrut sa explorez coltul ala de harta, stii tu care, ca am auzit niste zvonuri (exista si d-astea) referitoare la o carte folosita de magul Vasilica insusi, carte ce valoreaza peste 100.000 de golzi” ajung aproape normale. “Ai citit ba poeziile lui X ?. Nu, de unde dracu’ sa le citesc ?. Pai vezi ca le are un nobil din Ald’ Ruhn”.
Cata rabdare poti avea pentru a introduce carti, ce numara in total sute de pagini, intr-un joc ?. Cati oameni, procentual vorbind, stau sa le citeasca ?. Prea putini….
Aberatia poate continua, insa ma voi multumi sa mai amintesc doar de maria sa editorul, livrat si el cu jocul. Morrowind a fost realizat in totalitate cu acest editor, relativ incalcit, insa foarte folositor. Pe langa faptul ca poti modifica jocul in sine, prin adaugarea de locatii noi (iti poti face casa personala, de exemplu), arme sau armuri, fiecare parametru al jocului este modificabil, de ajungi sa te iei cu mainile de cap.
Nu ma indoiesc ca, in curand, vor aparea mod-uri suficient de valoroase pentru a putea fi jucate in paralel cu campania principala. Lipsa multiplayer-ului este suplinita aproape complet (daca mai era nevoie) de prezenta acestui editor.
Inainte de scor, dati-mi voie sa va amenint. Nu aveti voie sa ratati acest joc, indiferent de cerintele uriase de sistem. Foarte rar apar productii ca aceasta, menite sa revolutioneze lumea jocurilor intr-o asemenea masura. Pot spune cu mana pe inima ca Morrowind este cel mai bun RPG facut vreodata si, indiscutabil, printre cele mai valoroase jocuri singleplayer only prezente pe piata.
Score Description
98 Graphics
Nu ma voi aventura in declaratii de genul “cel mai aratos joc facut pana acum”, insa nici prea departe de acest calificativ nu este. Un incredibil spectacol vizual, beneficiind din plin de avantajele acceleratoarelor grafice de ultima generatie si, in acelasi timp, perfect din punct de vedere conceptual si stilistic.
95 Sound
Voci si efecte sonore bestiale, muzica iesita din comun. O adevarata delicatesa pe SB Live! sau altceva asemanator, o veritabila cacofonie omoratoare de fps-uri pe placi mai putin dotate.
98 Gameplay
Vrei nelinearitate, este. Nu o vrei, nici o problema, questul principal te asteapta. Poti face orice sau, in aceasi masura, te poti tine de drumul principal. Lupte antrenante, sistem de magie complex. Gameplay inovator si, in acelasi timp, clasic.
90 Resources
La modul cel mai serios, P4 2.0 Ghz sau AthlonXP echivalent, Geforce 4 sau Radeon 8500 pentru un joc perfect fluid intr-o rezolutie cat de cat decenta. Buguri destul de multe, posibile crashuri, blocari printre texturi si incetiniri inexplicabile ale jocului, indiferent de sistem. Puteti avea probleme, puteti avea noroc. Consider totusi ca, in afara de nesimtitele crashuri, numarul de buguri este chiar mic avand in vedere complexitatea jocului. Cerintele de sistem sunt justificabile, de unde si nota mare primita la aceasta categorie.
FINAL SCORE: 97
